Scopurile comportamentelor si stima de sine la copii

Mituri despre autism

Excursie de weekend pentru copii la Vedea, Jud. Arges

Pentru copii 6-13 ani. Transportul, cazarea si mancarea sunt incluse in pret.

Tabăra pentru copii cu autism

  Tabăra PlayFabrica

  -hipoterapie pentru copiii cu TSA-

Caii au învațat sa imbunătățească viata omului, au grija de cel care il călărește, il asculta si ii îndeplinește dorințele. Ca terapie complementara, călăritul nu mai este doar ceva distractiv, devine un parteneriat in care copilul învață mai întâi sa aibă grija de cal, lumea putând fi văzuta astfel dintr-un alt punct de vedere- cel al animalului. Caii calmează si ajuta copiii sa se concentreze, sa gândească, sa se conecteze si sa învețe. Călărind, atat calul, cat si copilul se vor inspira unul pe altul si vor deveni parteneri.
 
Caii Fermei Brandusa sunt pregătiți pentru un training deosebit de grijuliu si suportiv. Orele de calarie vor fi susținute de instructori calificati si dedicați. Pensiunea Brandusa asigura mesele delicioase, nopțile linistite si locuri nemaivazute. Pe langa ei, va fi si un psiholog cu 13 ani de experienta in lucrul cu acești copii deosebiți: Adelina Bobaru
Locuri : maxim 6 copii
Perioada: 22 -25 aprilie
Preț: 900 ron/ 1 copil si 1 însoțitor ( fiecare copil va veni însoțit, exceptând fratii)
Pentru mai multe informatii si înscrieri: 0762604015 sau facebook.com/PlayFabrica

Tabăra de iarnă pentru copii

Tabăra de iarnă de echitaţie şi bulgăreală pentru copii – PlayFabrica

8 -12 Februarie 2016

Povestea de iarna continuă cu “iarna pe uliță” ca-n poveşti plină de gălăgia copiilor şi chiotele lor de veselie, de zgomotul săniilor, de pomi albi şi miros de sobă…

Tărâmul unde iarna este o poveste se află între culmile Făgărașului la Pensiunea Branduşa, cu o curte imensă pentru fugăreli si bulgăreli, unde bucuria copiilor va fi întregită de o herghelie de 32 de cai pregătiți în fiecare zi pentru călărie si sănius sau plimbări cu căruța.

Gazdele extrem de primitoare ne vor asigura un somn liniştit şi mese delicioase cu preparate din grădina şi ferma proprie.

Pot participa copii între 6 şi 14 ani pentru a-şi crea amintiri de neuitat.

Ce vom face? Călărie, bulgăreli, plimbări cu căruța sau saniuş, foc de tabără cu bulz şi frigărui dulci, jocuri de cunoaștere şi amuzament.
Urmărim să aducem zâmbete şi bucurie , să provocam râsete şi voie bună şi să le redăm copiilor bucuria iernilor de altă dată, ierni care nu se uită niciodată.

Distracția, grija şi bucuria copiilor vor fi asigurate de doi psihologi cu experiență în lucrul cu copiii, Adelina Bobaru- analist comportamental si Bogdan Vlădescu- psiholog clinician.

Prețul este de 900 ron/ copil, sau 800 ron daca veniți însoțiți de sora, frate sau prieten.
Transportul este inclus in preţ.

Va așteptam la o iarnă de neuitat!
Pentru informaţii şi înscrieri ne găsiți la numerele de telefon: 0762604015/0722144142 sau facebook.com/PlayFabrica

Tabara de dezvoltare personala pentru copii

Tabara de vara Fantastigonia

Tabara de dezvoltare personala pentru copii
11 august - 15 august

Unde mergem?
Locatia: Caciulata


Ce dotari sunt?
Teren amenajat pentru activitati in aer liber
Camere cu 2-3 paturi si bai
Sala de mese
Sala pentru activitati interioare
Spatiu pentru plimbari in natura


Cine poate participa?
Pentru a beneficia personal si intens de jocurilor de dezvoltare, grupele de participanti sunt formate din 5 copii.
Grupa 7-9 ani
Grupa 10-12 ani

Ce facem?
Jocuri si activitati care au ca obiectiv dezvoltarea personala a copiilor

Obiectivele atinse prin jocurile de dezvoltare personala:
Descoperirea abilitatilor proprii
Dezvoltarea increderii in sine
Utilizarea imaginatiei ca resursa personala
Antenamentul spontaneitatii
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare
Invatarea tehnicilor de relaxare


Instrumentele noastre:
Jocul adaptat varstei
Imaginatia si experienta individuala
Miscarea fizica (dans terapie, trasee organizate, cautare de comori)
Desenul si exprimarea prin forma si culoare
Exercitiile de teatru si improvizatie


Cine coordoneaza?
3 psihologi cu experienta in dezvoltarea si terapia copilului
Adelina Bobaru, Terapeut comportamental
Oana Donca, Psihoterapeut cognitiv-comportamental
Bogdan Vladescu, Psiholog clinician

Care este pretul?
900 Ron
800 Ron pentru al doilea copil al familiei

Va asteptam!
Adelina, Oana si Bogdan, calatori fantastigonici

Detalii si inscrieri: 0722144142

Noroiul de pe noi

Deplasarea si proiectia sunt doua mecanisme defensive definite de psihanaliza. Proiectia este atunci cand atribuim unor persoane calitati, defecte, sentimente sau trasaturi de caracter care sunt greu de acceptat sau nu sunt cunoscute de propria persoana. Deplasarea este asocierea unei emotii cu alte persoane, obiecte sau evenimente decat cele ce au provocat emotia respectiva. Este ca atunci cand o persoana vine acasa incarcata negativ dupa o cearta cu seful si isi varsa furia asupra familiei. A deplasat furia catre o alta persoana, nu catre aceea care generase emotia respectiva. Facem aceste lucruri in viata de zi cu zi, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama de ele. Din moment ce se numesc mecanisme defensive inseamna ca ne apara de ceva. Ne apara de imaginea proasta pe care ar putea sa o vada cel mai mare critic al nostru: noi insine! Criticul care pune atata presiune pe noi incat ne impinge sa facem tot felul de actiuni poate poate il pacalim…….sa salvam planeta si balenele(ca fetele de la Miss Univers ), sa salvam cainii si sa militam exagerat impotriva oricarei nedreptati care ne iese in cale.

Asta ca sa nu vedem propriile noastre nedreptati pe care le facem, sa nu vedem barna din ochiul nostru. Aruncam furia impotriva altora ca sa evitam depresia (depresia este furie indreptata catre propria persoana). E mai usor sa aruncam pe altii, sa deplasam, e mai usor sa ii salvam pe altii ca sa nu ne luptam cu propriile noatre slabiciuni.

A ne asuma e lucru de mare pret. Observ ca si ca natiune noi nu prea avem obiceiul sa ne asumam lucruri: intotdeauna sunt altii de vina( vorba cantecului cu americanii-s de vina…..), statul sa ne dea, sa ne faca, sa ne dreaga etc. Pana si la fotbal noi ramanem mereu la mana sortii(nu a noastra) si ne calificam la campionatul mondial de fotbal doar daca cutare face egal cu nu stiu cine……nu facem noi lucruri pentru asta….altii sa faca egal ca sa ne avantajeze pe noi.

Noi niciodata nu suntem patati cu vreo vina…..noi doar am luat noroiul de pe noi si l-am aruncat in altii crezand ca asta ne spala pe noi.

Am face orice sa evitam confruntarea cu propria persoana pentru ca este cel mai de temut adversar deoarece ne stie toate slabiciunile. Sigur ca nu intotdeauna facem toate aceste lucruri constient….. inconstientul poate dezvolta toate aceste strategii, e instinctiv sa ne ferim de lucrurile care ne pot face rau. Mintea noastra e ca o sabie cu doua taisuri: ne poate ajuta dar ne poate face si rau prin gandurile negative pe care, din pacate, le antrenam in mod excesiv.

Asa nu facem decat sa evitam propria salvare si incercam intr-un mod lamentabil sa pacalim acel critic interior. E ca si cum pictam oglinda frumos …poate asa ne arata mai frumosi, ca un Photoshop pentru imaginea noastra de sine.


www.bogdanvladescu.com

Magicianul Fricilor

A fost odată, o singură dată, într-o țară din lumea noastră largă, un om căruia toți îi spuneau Magicianul Fricilor.

Ceea ce trebuie să știm, înainte de a spune mai multe, este faptul că toți bărbații, toate femeile și toți copiii din acea țară erau tulburați de frici nenumărate.

Temeri foarte de demult, născute de la începuturile omenirii, când oamenii nu știau ce înseamna râsul, abandonul, încrederea ș iubirea.

Temeri mai noi, ivite din copilăria fiecăruia, când inocența unei priviri, uimirea unui cuvânt, minunăția unui gest sau farmecul unui surâs se izbeau de o realitate de neînțeles.

Ce este sigur este că, fiecare dintre ei, de indată ce se auzea vorbindu-se despre Magicianul Fricilor, nu ezita să parcurgă un drum anevoios pentru a-l intalni. Sperau că astfel vor face sa dispară temerile pe care le purtau cu ei, in corp, in minte sau cele care le insoțeau zi de zi viața.

            Nimeni nu știa ce se întampla în timpul acelei întalniri. Cei care se întorceau din călătorie erau foarte reținuți când vorbeau despre ceea ce trăiseră acolo. Iar un lucru sigur era că drumul de întoarcere era întotdeauna mai lung decât cel de dus.

            Într-o zi, un copil dezvălui secretul Magicianului Fricilor. Dar ceea ce a spus a părut atât de simplu, atât de incredibil de simplu încât nimeni nu l-a crezut.

            “A venit spre mine, povestea copilul, mi-a luat mâinile într-ale sale și mi-a șoptit:

-În spatele fiecarei temeri există o dorință. Întotdeauna există o dorință sub fiecare frică, oricât de mică sau de înspăimântătoare ar fi aceasta! Să știi ca există întotdeauna o dorință.

Își apropiase buzele de urechea mea și mirosea a turtă dulce, spuse mai departe copilul

Mi-a mai spus apoi:

-                         Ne petrecem viața pentru a ne ascunde dorințele, de aceea există atât de multă teamă pe lume.

Misiunea mea și singurul meu secret este de a lăsa pe fiecare să îndrăznească, să regăsească, să înteleagă și să respecte dorința care există în el, sub fiecare dintre temerile sale.”

            Povestind toate acestea, copilul simțea că nu îl credea nimeni și începu și el să se îndoiască de propriile lui dorințe.

            Abia după ani de zile a reușit să-și regăsească libertatea de a le înțelege, de a le accepta.

Într-o zi un bărbat se hotărî să-l pună la încercare pe Magicianul Fricilor. Ajunse la capătul călătoriei, se înfățișă înaintea Magicianului spunându-i:

- Mi-e frică de dorințele mele!

Magicianul Fricilor îl întrebă:

-                         Poți să îmi spui care este cea mai de temut dorință pe care o ai?

-                         Îmi doresc să nu mor niciodată, răspunse omul.

-                         Este o dorință fantastică și extraordinară.

Apoi, după o lungă tăcere, Magicianul Fricilor îi spuse:

-                         Și care este teama pe care o ai, în spatele acestei dorințe?

Deoarece în spatele fiecărei dorințe se adăpostește o frică, iar uneori mai multe frici.

Omul îi răspunse repede:

-Mi-e teamă că nu voi mai avea timp să îmi trăiesc întreaga viață.

- Și care e dorința acestei temeri?

- Aș vrea să trăiesc fiecare moment din viața mea într-un mod cât mai intens, cât mai însuflețit, mai vesel, fără să risipesc nimic.

- Așadar, aceasta este dorința ta cea mai puternică, murmură Magicianul Fricilor.

- Ascultă-mă cu atenție. Să ai grijă de această dorință, este o dorință foarte prețioasă, unică. A trăi fiecare moment din viață într-un mod cât mai intens, mai însuflețit, mai vesel.....fără să risipești nimic, este o dorință foarte frumoasă. Dacă vei respecta această dorință, dacă îi vei acorda un loc special în tine, nu îți va mai fi teamă de moarte. Du-te acum, te poți întoarce acasă.

Dar voi, cei care mă ascultați, care citiți aceste rânduri o să îmi spuneți imediat:

-Atunci  fiecare dintre noi poate deveni magicianul propriilor sale temeri!

- Bineînțeles, este foarte posibil dacă fiecare descoperă dorința care se ascunde sub fiecare dintre fricile sale! Pentru că fiecare dintre noi poate îndrăzni să descopere, să vorbeasca sau să-și facă cunoscute dorințele. Cu o singură condiție – să accepte faptul că nu toate dorințele se împlinesc. Fiecare trebuie să învețe diferența dintre o dorință și realizarea ei....

- Prin urmare, nu toate dorințele se pot realiza, chiar dacă ne dorim acest lucru?

- Așa este, nu toate dorințele se pot împlini, doar unele dintre ele se împlinesc. Și nimeni nu știe dinainte care dintre dorințele lui va fi doar înțeleasă, care se va îndeplini, care va fi respinsă, care se va amplifica pana la stele!

Acesta este marele secret al vieții. Faptul că este imprevizibilă, neîmblânzită și, în același timp, foarte deschisă și generoasă în fața dorințelor oamenilor. Există în același timp, dorințe care au nevoie să rămână în starea de dorințe, pentru a se indeplini în totalitate.

Circulă zvonul că Magicianul Fricilor ar putea trece într-o zi și prin țara noastra.....

Slăbiţi la... psiholog (un articol de Dana Purgaru-Revista Taifasuri)

Psihoterapeutul poate face minuni atunci când parcă nimic nu mai dă rezultate într-un regim

Aţi început multe diete până acum, dar v-a fost greu să le duceţi până la capăt şi apoi v-aţi îngrăşat la loc? V-aţi impus un anumit regim, însă nu reuşiţi să vă automotivaţi zilnic ca să faceţi mişcare şi să nu mâncaţi „prostioare”? Potrivit psihologului Bogdan Vlădescu, un ajutor specializat vă poate fi cel mai potrivit aliat în aceste cazuri, pentru a duce la capăt ceea ce v-aţi propus.

Amânarea dietei, o piedică des întâlnită
- Care sunt piedicile cu care se confruntă, de obicei, o persoană care vrea să slăbească?
- Piedicile cel mai des întâlnite, din punct de vedere emoţional, sunt: lipsa consecvenţei, amânarea dietei, rezistenţa scăzută la frustrare dacă rezultatul nu apare imediat, urmată de renunţare şi gândurile negative precum: nu sunt în stare, nu o să reuşesc etc.

- Care este rolul psihoterapiei într-un regim de slăbit?
- Rolul psihoterapiei în slăbit este de a combate aceste piedici şi de a activa şi antrena resursele interioare ale clientului.

- Ce include o astfel de terapie şi care sunt paşii pe care îi face psihoterapeutul pentru a ajuta persoana să slăbească?
- În mare, paşii pe care îi face psihoterapeutul sunt: identificarea resurselor clientului, învăţarea lui să îşi folosească aceste resurse proprii, restructurarea cognitivă a gândurilor negative, dobândirea unor tehnici pentru a antrena rezistenţa la frustrare, învăţarea unei discipline alimentare, incluzând un program şi o monitorizare zilnică a alimentelor şi recapitularea şi întărirea tehnicilor ce au funcţionat pentru a învăţa clientul să menţină rezultatele obţinute.

„O colaborare între mai mulţi specialişti ar fi ideală”
- Poate exista o colaborare strânsă între un psihoterapeut, un nutriţionist şi, eventual, un medic de familie, pentru binele pacientului care are nevoie să slăbească?
- O colaborare între mai mulţi specialişti ar fi ideală, pentru că ar menţine un echilibru atât în plan fiziologic, dar şi în plan psihologic.

- Care este cea mai dificilă perioadă a unui regim, din punct de vedere emoţional?
- Dacă rezultatul nu începe să se vadă repede în momentul în care persoana a început să întreprindă acţiuni în direcţia schimbării, acest lucru poate fi demotivant pentru anumite persoane. De asemenea, menţinerea unui rezultat pozitiv poate fi o etapă destul de grea, pentru că atunci intervine tendinţa de a lăsa garda jos şi apare recăderea, ce face parte din etapele schimbării.

„Să identifice piedicile şi să dezvolte strategii de combatere pentru fiecare în parte”
- Care este cea mai bună motivaţie, observată în practică, ce dă roade în majoritatea cazurilor pentru continuarea dietei?
- Atunci când încep să se producă primele progrese şi încep să apară şi beneficiile în urma acelor progrese.

- Se ştie că unei persoane ajunsă la numărul de kilograme dorit începe să îi fie foarte greu să îşi controleze apetitul, astfel încât să se menţină la greutatea ideală. Ce se recomandă în acest caz?
- După cum spuneam, aceasta este o perioadă vulnerabilă. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul în care greutatea dorită a fost obţinută înainte de a termina dieta şi atunci este întrerupt programul. E bine ca persoana respectivă să nu se lase păcălită de acest lucru şi să urmeze programul până la capăt. În acest fel se va antrena şi consecvenţa.

- Pe ce perioadă se întinde, în medie, acest tip de psihoterapie?
- Nu se poate da un termen exact, pentru că oamenii au ritmuri diferite de a schimba sau de a acţiona într-o direcţie. Depinde de fiecare persoană.

- Ce sfat puteţi oferi cititorilor care doresc să slăbească şi, din diverse motive, nu reuşesc acest lucru?
- În primul rând, să identifice care sunt piedicile. Apoi, să îşi dezvolte strategii de combatere pentru fiecare piedică în parte.

Două-patru şedinţe pe lună

- Persoana care doreşte să fie ajutată să slăbească se poate adresa oricărui cabinet psihologic?
- Se poate adresa oricărui cabinet psihologic ce oferă servicii de psihoterapie sau de consiliere psihologică.

- Care sunt costurile fiecărei şedinţe şi la ce frecvenţă e bine să fie făcută?
- În general, costurile variază între 70 şi 120 de lei, în funcţie de cabinet. Frecvenţa poate fi de o şedinţă pe săptămână sau o şedinţă la două săptămâni, în funcţie de nevoile clientului.

Grupuri vacanta - dezvoltare personala pentru copii si adolescenti

In cadrul grupelor de dezvoltare personala pentru copii se urmareste educarea si imbunatatirea exprimarii emotionale a copiilor, adecvarea reactiilor comportamentale ale acestora, lucru ce va conduce la imbunatatirea adaptarii la scoala, in familie si societate.

Printre directiile de actiune putem enumera:

• Cresterea stimei de sine
• Imbunatatirea si optimizarea capacitatii de autocunoastere, relationare si comunicare interpersonala
• Antrenarea abilitatilor empatice
• Activarea resurselor creative
• Dezvoltarea coeziunii si dinamicii de grup
• Optimizarea exprimarii emotionale
• Reducerea comportamentelor problematice

Grupurile vor fi formate dintr-un numar de 6 pana la 8 copii, cu varste apropiate.

Grupele de varsta:

• 4 - 6 ani
• 7 - 9 ani
• 10 - 13 ani
• 14 - 18 ani

Tehnicile de lucru vor tine cont de varsta participantilor si de preocuparile acestora. Vor fi folosite tehnici de desen, modelaj, psihodrama, povestiri terapeutice si discutii libere pe anumite subiecte, construirea de povesti, colajul si metafora terapeutica.

Modulul I - Intercunoastere si relationare. Deblocare si motivare pentru participare la grup.

Modulul II - Identificarea motivatiilor personale, a dificultatilor personale, centrarea pe relatiile afective si dezvoltarea empatiei.

Modulul III - Cresterea coeziunii de grup. Investigarea relatiilor problematice si oferirea de alternative. Modelarea comportamentala in cadrul relatiilor.

Modulul IV - Antrenarea capacitatii empatice, a resurselor creative si exprimarea emotionala.

Modulul V - Cresterea abilitatilor de comunicare si relationare, in general si cu parintii in special. Cresterea increderii in sine prin cunoasterea resurselor personale.

Modulul VI - Povestirea terapeutica. Identificarea situatiilor problematice si a emotiilor disfunctionale.

Modulul VII - Optimizarea comportamentelor de rezolvare a problemelor. Centrarea pe solutii. Gasirea de alternative.

Modulul VIII - Comunicarea nevoilor, a dorintelor. Acceptarea refuzului. Exprimarea asertiva.

Modulul IX - Pierderea. Interpretari ale pierderii si gasirea de modalitati adecvate de despartire.

Modulul X - Incheierea procesului terapeutic. Mentinerea achizitiilor. Integrarea experientelor din grup.

Implicarea parintilor in procesul terapeutic este esentiala. Parintii sunt o resursa foarte importanta pentru dezvoltarea si evolutia copiilor si adolescentilor. Ei sunt cei care asigura stabilitatea mediului familial si ofera siguranta pentru exersarea comportamentelor noi. Pentru mentinerea noilor deprinderi formate in cadrul grupului, parintii vor descoperi noi modalitati de educare si crestere a copilului si adolescentului, bazate pe incurajari, observarea lucrurilor pozitive si recompensarea comportamentelor dorite. Sustinerea din partea parintilor este esentiala pentru valorificarea rezultatelor terapeutice si sustinerea lor in timp.

Intalnirile vor avea loc sambata, incepand cu ora 11, cu o durata 2 ore.

Costul unei intalniri este de 60 lei/copil.

Locatia - Str. N. Constantinescu nr. 11, bl. 11, scara 1, parter, ap.2, interfon 02, (Zona Pietei Dorobanti)

Psihoterapeuti: Bogdan Vladescu si Ramona Tepurlui

Grup terapeutic pentru Dezvoltare personala

Centrul de Consiliere psihologica, Psihoterapie si Dezvoltare personala Psihoarmonie, organizeaza un nou grup de dezvoltare personala  pentru cei interesati in evolutia si dezvoltarea potentialului interior. 

Vom aborda obiective diverse urmarind beneficii ca:

·        Autocunoastere mai buna: identificarea unor comportamente daunatoare (amanare, evitare, agresivitate etc.) si schimbarea lor prin aplicarea unor tehnici si metode specifice,

·        Imbunatatirea relatiilor interpersonale: relatiile de cuplu, relatii interfamiliale, relatii profesionale, relatii sociale prin invatarea unor tehnici de gestionare a conflictului,

·        Dezvoltarea inteligentei emotionale ce-ti va permite optimizarea relatiei cu tine cat si a  

·        comunicarii cu ceilalti;

·        Invatarea unor tehnici de relaxare si management al stresului,

·        Dezvoltarea asertivitatii – puterea de a-ti cere drepturile personale, de a refuza mesajele toxice si de a spune NU,

·        Insusirea unor tehnici de  afirmare a propriei persoane prin cresterea imaginii de sine si a

increderii in resursele proprii.

·        Invatarea unor strategii prin care vei invinge frica de a vorbi in public, depasirea propriilor

limite si anxietati, a emotiilor negative;

·        Rezolvarea de probleme. Invatarea demersului rezolutiv in luarea deciziilor, in diverse paliere ale vietii cotidiene: familial, profesional si social.

Metodele de lucru vor fi interactive si vor include exercitii tematice, jocuri de rol, exercitii de

exprimare emotionala, tehnici proiective, tehnici de comunicare non-verbala, vizualizari si discutii interactive de grup.

Modul de desfasurare:

Intalnirile vor avea loc o data pe saptamana, miercurea intre  orele 17 – 19.

Cost: 60 ron per sedinta/2 ore;

Reducere pentru studenti, 50 Ron per sedinta

Inainte de debutul grupului te invitam GRATUIT la o intalnire in care vom discuta despre obiectivele tale personale, iti vom oferi diverse informatii si vom raspunde intrebarilor tale.

Coordonatorii grupului:

-          Lucian Negoita, psihoterapeut, formari in hipnoterapie si psihoterapie cognitiv-comportamentala, terapii scurte centrate pe resurse si solutii, terapie sistemica pentru cuplu si familie.

-          Bogdan Vladescu,  psiholog clinician, psihoterapeut psihoterapie cognitiv-comportamentala, art-terapie.

Locul de desfasurare:  Centrul Psihoarmonie situat in zona Piata Dorobanti - Str. Nicolae Constantinescu nr.11, bl.11, sc.1, parter, ap.2, interfon 02, sector 1, Bucuresti.

Pentru inscrieri si alte informatii: 

Mobil:  0764 33 03 88
http://psihologbogdanvladescu.blogspot.com/

Email: contact@centrulpsihoarmonie.ro

Site: www.centrulpsihoarmonie.ro

Grup de dezvoltare personala pentru copii si pentru adolescenti

Vrei sa te cunosti mai bine?

Vrei sa iti invingi timiditatea?

Vrei sa inveti sa iti controlezi mai bine emotiile?

Vrei sa iti fie mai usor sa comunici cu cei din jur si sa iti faci relatii?

Noi venim in intampinarea nevoilor tale si te invitam sa participi la grupul de dezvoltare personala organizat de Centrul Psihoarmonie.

Cum crezi ca vom lucra?

Intalnirile vor fi interactive, cu jocuri de rol, brainstorming, dezbateri de grup si lucru in echipe.

Ce iti propunem?

Iti propunem ca intr-o atmosfera placuta si vesela si cu participarea  celor de varsta ta sa:

• iti dezvolti increderea in propria persoana si sa ai o mai buna stima de sine
• iti dezvolti inteligenta emotionala: o mai buna intelegere si gestionare a propriilor emotii pentru o mai buna relationare cu ceilalti
• inveti sa te accepti pe tine si pe cei din jur
• iti dezvolti potentialului personal
• dobandesti un autocontrol mai bun in situatiile dificile

Cine sunt coordonatorii grupului?

 Psiholog Ana Farcas

Psiholog Bogdan Vladescu

Cine participa la grup?

Orice copil/adolescent interesat de dezvoltare personala, cu varsta intre 9 si 14 ani. Grupul va fi format din 6-8 participanti.

Care este taxa?

50 de ron de persoana/intalnire.

Cum si unde ne vom intalni?

In fiecare saptamana, o ora si jumatate, timp de 10 saptamani, la Centrul Psihoarmonie situat in Piata Dorobanti, Str. N. Constantinescu nr.11, bl.11, sc.1, parter, ap.2, interfon 02.

Cum te poti inscrie?

La telefon 0730 028 680 sau 0764 33 03 88.

In plus, oferim o intalnire gratuita cu parintii pentru feedback.

J Alatura-te grupului si impreuna vom parcurge drumul catre schimbare! J

Vantul, Ploaia si Soarele

Vantul, Ploaia si Soarele stateau de vorba.

  „Hai sa jucam un joc” spuse Soarele. “Vedeti baiatul acela care poarta o jacheta? Hai sa vedem care dintre noi il poate face sa o dea jos“

“Vreau sa incerc eu!” spuse Vantul. Vantul incepu sa sufle pe la urechea baiatului , soptindu-i usor “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta”. Cand vazu ca baiatul nu isi da jacheta jos, Vantul incepu sa sufle un pic mai puternic si ii spuse mai tare la ureche dar cu cat sufla mai tare cu atat ii era mai frig baiatului si isi tinea jacheta pe el. Vantul atunci incepu sa urle la urechile baiatului “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta!”  Cu cat baiatul ignora mai tare, cu atat Vantul urla si mai tare la el. Vantul ramase fara rasuflare de atata urlat dar baiatul isi tinea tot mai strans jacheta pe el.

“Lasa-ma sa incerc si eu” spuse Ploaia. “E evident ca ceea ce faci tu nu merge, nu are rost sa mai tipi la el deoarece cu cat tipi mai tare la el cu atat o tine mai strans pe el”. Atunci, Ploaia incepu sa burniteze usor spunandu-i usor la ureche: “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta”. In schimb, baiatul isi trase gluga pe cap si inchide fermoarul jachetei.

Iritata, Ploaia uita imediat de sfatul pe care il daduse Vantului si isi spuse: “il conving eu sa-si dea jacheta jos”.

Incepu sa toarne din greu. Picaturile de ploaie ii spuneau baiatului: “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta!” dar baiatul refuza sa asculte.

Cu cat Ploaia devenea mai nervoasa cu atat baiatul incerca sa se acopere mai mult.

“Cred ca a venit randul meu” spuse Soarele. El incepu sa straluceasca fara sa spuna nimic. Razele lui il incalzeau pe baiat, alintandu-l. Soarele ridica gradat temperatura, fara insa sa faca prea cald. Baiatul isi dadu gluga jos de pe cap. Pe masura ce Soarele incalzea usor temperatura, el desfacu fermoarul de la jacheta. Atunci, Soarele mai ridica temperature un pic si il invalui pe baiat cu razele lui. Nu a mai durat mult pana cand baiatul a scos jacheta  de pe el pentru a se bucura de…..caldura.

Articol anorexie

http://www.taifasuri.ro/taifasuri/terapii/3885-psiholog-bogdan-vladescu-psihoterapia-sustine-vindecarea-anorexiei-nr283-sapt12-18-aug-2010.html

Singuri în mulțime ( Concurs!!! )

   După cum spuneam și într-un post anterior, se observă clar o tendință de desocializare și de răcire a relațiilor interumane. Societatea se construiește din ce în ce mai mult pe competiție, pe lupta pentru a avea mai mult, de a-l depăși pe celălalt.
Toate astea s-au întipărit în noi treptat, și fără să ne dăm seama am devenit tot mai concentrați să ne artificializăm viața. Ne robotizăm. Tot mai multe lucruri artificiale primim în viața noastră în detrimentul celor naturale, cu esență.
Știu că teatrul și filmul sunt lucruri diferite dar cine a fost la teatru poate a observat că nici o imagine de film nu are căldura unei scene de teatru. Uităm omenescul pentru ca e mai simplu să ne artificializăm. Foarte mulți oameni nu au fost niciodată la o piesă de teatru iar filme....pun pariu că au văzut.
La fel se poate spune și despre muzică: ce diferență enormă de feeling e între cd-ul pe care îl asculți acasă și cum se simte când asculți aceeași muzică live. Asta pentru că în concert e relaționare între oameni, e comunicarea între public și artist, e real......e de la om la om.

În zilele noastre este o avalanșă în plan senzorial, suntem atacați cu tot felul de stimuli și ne răcim pentru că ni se șterg ușor ușor valorile reale, uităm de suflet, de partea afectivă, de empatie. Oameni mai puțin avuți material au fost întotdeauna dar acum oamenii resimt altfel aceste lipsuri. De ce? Pentru că ni se imprimă concurența, lupta pentru a avea mai mult și egoismul în locul afectivității.

  Pe măsură ce anii au trecut, populația globului s-a înmulțit semnificativ dar cred că ai observat si tu un lucru: sunt tot mai mulți oameni care se simt singuri.
Cum îți explici asta?

Intră la comentarii pentru detalii.

Traumele divorțului asupra copiilor

  Prin natura vârstei, copiii sunt mult mai sensibili decât adulții. Ei pot percepe mult mai dramatic momentul unui divorț decât părinții lui, cei care sunt implicați în mod direct în divorț.

Reacția copilului depinde de vârsta și capacitatea lui de a întelege ce se intamplă. Copiii, ca și adulții, trec printr-o serie de emoții când sunt puși în fața unui divorț. Copiii tind să se compare foarte mult unii cu alții, de aceea poate apărea un sentiment de frustrare, deoarece el se simte “diferit” față de ceilalți copii prin prisma faptului că părinții lui divorțează.
Uneori copiii încearcă să dea impresia că nimic nu se poate întampla, vrând sa mascheze totul. Este o modalitate prin care acesta se apără de realitatea pe care el vrea să o nege. În unele cazuri, copilul se poate apropia mai mult de părinți, să fie mai grijuliu cu ei, de parcă divorțul ar fi din vina lui. Poate interpreta ca fiind din vina lui separarea părinților, deoarece la vârstele mici, copilul crede că tot ce se întâmplă în micul lui univers este din vina lui. Când apare această culpabilizare, copilul încearcă să repare situația prin comportamentul lui. De foarte multe ori, copilul poate reacționa diametral opus, el adoptând un comportament violent, fiind foarte nervos.
Există și cazuri de divorț în care copilul nu își exprimă părerea despre separarea părinților. Se pot observa schimbări în comportamentul lor, ca de exemplu: plâng mult mai repede, pot strica lucruri din casă, refuză să raspundă la unele întrebări.

Copiii își manifestă dezacordul cu această schimbare negativă din viața lor prin izolare, accese de furie, sau depresie. Ei au tendința să își neglijeze școala, de multe ori randamentul școlar  fiind scăzut.

     Adolescenții sunt într-o perioadă delicată a vieții lor, fiind foarte vulnerabili. Ei vor încerca să se maturizeze mai repede pentru a “apăra” părintele mai afectat, sau, se pot asocia cu grupuri de prieteni care nu sunt tocmai indicate, având tendința de a comite acte antisociale, de a se refugia în alcool, sex, fuga de acasă, și de a manifesta comportamente violente.
Adolescenții au impresia că atunci când părinții fac lucruri care îi rănesc, numai cei de varsta lor le pot înțelege durerea pe care o resimt. La maturitate, ei pot avea o imagine distorsionată asupra căsătoriei și relației de cuplu, fapt ce le va afecta viața personală.
Cele mai grave cazuri de adolescenți cu părinții divorțați ajung la alcoolism sau dependentă de droguri (căutand refugiul în acestea), delicvență juvenilă, abandon scolar.

Cyber sex

    Pe măsură ce internetul a luat amploare, numărul persoanelor care practică sexul virtual s-a mărit considerabil. Această formă de descărcare sexuală este practicată de oameni cu vârste variate, începând de la adolescenți până la persoane aflate în a doua parte a vieții. Sexul virtual oferă practicanților un refugiu, locul în care se simt în siguranță din punct de vedere sexual. Iată câteva motive pentru care aceștia se simt confortabil cu sexul virtual:
- timiditatea
- au o proastă imagine de sine
- teama de eșec sexual în viața reală
- explorarea unor fantezii sexuale
- excitația produsă de această nouă formă de satisfacție sexuală
- anonimatul oferit de internet
- lipsa curajului de a împărtăși cu partenerul sexual(în cazul în care acesta există) dorințe sexuale din frica de a fi judecat sau privit ca pervers/ă
- lipsa vieții sexuale în viața reală.
De asemenea, pentru unele persoane cyber sexul poate constitui, inițial, o fantezie.

   Excesul de sex virtual aduce după sine o serie de efecte nocive practicantului. Afundarea în izolare poate duce la dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor intime din viața reală. Nu de puține ori s-a întâmplat ca cei care practicau masturbarea în fața calculatorului sa fie prinși de către partener/ă. Acest lucru atrage reacții vehemente din partea partenerilor: se simt tradați, înșelați. Replici de genul: "nu a fost nimic mai mult de atât, nu s-a întâmplat niciodată în realitate" nu vor atenua dezamăgirea partenerului. Practicarea cyber sexului în exces poate duce de asemenea la masturbare compulsivă și dezvoltarea unei dependențe față de sexualitatea pe internet. Preocuparea obsesivă pentru asta va duce la mințirea partenerului de viață, petrecerea timpului în fața calculatorului numai pentru aceste activități, scăderea apetitului sexual în viața reală, izolare și îndepartare față de intimitatea reală. De foarte multe ori, la adolescenții care nu și-au început încă viața sexuală dar practică masturbarea în fața calculatorului, intervine problema dezamăgirii de real atunci când vor fi puși în situația de a își începe viața sexuală în realitate pentru că virtualul e destul de înșelător. Nici un practicant al sexului on line nu conștientizează impactul acestor excese asupra vieții lui.
"Intimitatea" în fața calculatorului îl va face pe dependentul de sex virtual să privească oamenii doar ca pe obiecte sexuale, obiecte de satisfacere a acestei nevoi.
Paradoxul este că, în secolul vitezei, al comunicării, relațiile interumane sunt tot mai deficitare la acest capitol - interacțiunea oamenilor este din ce în ce mai puțin consistentă.
Tehnica modernă de comunicare înlesnește multe dar elimină un factor extrem de important: CĂLDURA.
Generațiile ce vin din urmă sunt tot mai alienate social.  Se vorbește pe net, se râde pe net, se socializează pe net, se face și sex pe net.... probabil peste câțiva ani o să vină și ciorba pe usb.

Aș dori să închei cu un vers de Adrian Păunescu, foarte sugestiv pentru acest post: "Intrăm în amor fără nume..."

Continuați vă rog.....

Dacă vei reuşi să citeşti primele cuvinte, creierul tău va descifra şi restul... În final va trebui să răspunzi la o întrebare: care este ideea ce se desprinde din textul de mai jos? Iată şi "textul":

       0D474, 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4... M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R .....

Pași în cuplu - Vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

    Cea mai mare problemă într-un cuplu este de obicei capacitatea de a gestiona conflictul. Această capacitate de a gestiona conflictele este de multe ori mult mai dăunătoare decât temele pe care se iscă conflictele. De aceea multe probleme minore ajung să devină motive de ceartă.
   Tocmai din acest motiv cred că dacă cei doi nu sunt în măsură să facă față micilor probleme ce apar, acestea se acumulează în timp generând frustrări. Efectul acestor mici probleme nu ar trebui subestimat niciodată. Se creează aici efectul domino.

Lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă este principala cauză pentru care partenerii nu reușesc să-și rezolve problemele. Greșeala des întâlnită aici este că în loc să găsească soluții la problemele lor, să le discute, ei devin defensivi, se apără găsind argumente pentru nevinovăția lor și aruncând vinovăția la celălalt(care și el va face la fel: se va apăra)  și nu își asumă responsabilitatea pentru nici o problemă. Asta nu face decât să devieze discuția de la problemă, transformând totul într-o ceartă cu critici, reproșuri și acuzații. Uite așa se naște conflictul "care pe care". Aici trebuie să te decizi: vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

Fiecare problemă are o rădăcină. Uneori e dificil să o descoperiți dar nu imposibil, dacă există dorință în acest sens se poate. Un exemplu foarte des întâlnit este lipsa de încredere. Aceasta generează foarte multe discuții dar se pot remedia cauzele.

Implicarea în rezolvare. Atenția trebuie focusată pe partener în cadrul unei discuții. Dacă unul se uită la TV sau face altceva în timp ce celălalt încearcă să discute o problemă serioasă e clar ca nu va simți asta ca un gest de implicare si dorință de a rezolva, va deduce doar ca nu este interesat/ă prea mult.

Dezvoltare. Dezvoltați-vă individual, pe plan profesional și pe plan social fără a uita de țelurile și planurile comune. E foarte important aici să păstrați această balanță: să nu neglijați cuplul dar nici propria persoană. Spun însă aici și de dezvoltarea individuală pentru că modul în care se simte fiecare ca persoană se va reflecta în fiecare relație pe care o va avea, va aduce și în cuplu frustrările personale.

Acceptarea. Aici mă refer la acceptarea partenerului/partenerei, a faptului că există diferențe între voi(e și normal să fie așa) și la acceptarea propriei vulnerabilități-foarte mulți se tem de faptul că dacă se "deschid" prea mult în fața celuilalt vor avea de suferit. "Deschiderea" nu face decât să apropie. Spune-i deschis: "mi-e teamă să mă dezvălui în fața ta pentru că ........." Să nu uităm faptul că deschiderea stă la baza relațiilor interumane, oamenii se apropie pentru că se deschid unul în fața celuilalt, își permit să se cunoască reciproc. Nimeni nu ține mai mult la o persoană străină decât la cineva pe care îl cunoaște. Așadar, nu opune rezistență la a te cunoaște celălalt. Oamenii opun rezistență dintr-un motiv: Rezistența=Frică.

Prietenia. Nu uitațí de prietenia dintre voi. Orice relație debutează prin prietenie, iar acest lucru se pierde de multe ori pe parcurs.

Valorizarea. Partenerul trebuie să simtă faptul că îl valorizezi, acest lucru îi hrănește stima de sine, se va simți impulsionat să devină mai bun, va ști că gasește în tine un sprijin și o motivație. Complimentează lucrurile bune  pe care le face, asta îi va da curaj.

Canalizarea frustrărilor. Înainte să îți verși nervii de la servici acasă gândește-te de două ori dacă merită ca acel om să suporte asta, gândește-te dacă căminul unde trebuia să îți găsești liniștea merită transformat într-un loc care îți generează un alt stres. Unde ai vrea să te întorci acasă: în mijlocul intersecției printre claxoane sau "la umbra nucului bătrân"?

Nu uitați să faceți lucruri împreună, să fiți o echipă. Aici aș aminti și de lucrurile care s-au pierdut pe parcurs. Luați-vă un moment și amintiți-vă ce lucruri făceați odată și vă făceau plăcere. Acestea o să vă reîmprospăteze relația, o să trezească din nou niște emoții și o să vă dați seama ce mult v-au lipsit aceste emoții.

Amintiți-vă lucrurile ce v-au legat, ce v-a atras pe fiecare la celălalt. Spuneți-vă aceste lucruri: "te-am ales pentru că........ sau: mă atragi pentru că........ "

Nevoile. Discutați deschis despre ce are fiecare nevoie să primească de la celălalt și cum se pot satisface acestea.

Și să nu uităm de respect.

Tulburarea de personalitate Borderline

   Persoanele care suferă de această tulburare de personalitate au relații interpersonale foarte intense și schimbătoare. Așa cum imaginea lor despre sine este foarte labilă, așa este și imaginea lor despre alte persoane. Aceste schimbări se caracterizează prin trecerea de la o extremă la cealaltă. De exemplu pot spune într-un anumit moment despre cineva că este o ființă minunată, apoi peste o perioadă foarte scurtă de timp să aibă o părere diametral opusă. Această schimbare bruscă și radicală vine tocmai din așteptările lui eronate că va fi respins.
Nevoia lui de a fi tutelat de cineva în permanență îl face pe individul cu tulburare de personalitate borderline să fie de multe ori draguț, atent și săritor cu alții, tocmai pentru că se așteaptă că în felul acesta îi va determina pe alții să îi fie alături pentru a-i satisface necesitățile.
Așa cum spuneam mai sus, schimbările acestea radicale se resimt și la nivelul imaginii de sine pe care o are. De aceea, vor exista frecvente schimbări ale valorilor personale, ale locului de muncă, ale partenerului/partenerei, va renunța brusc la studii sau se va orienta către alt domeniu.

   Dacă persoana iubită este văzută ca fiind neglijentă cu nevoile borderline-ului, acesta poate manifesta iritabilitate. Atunci el va percepe aceasta ca fiind o dorință de separare din partea celuilalt și va recurgede multe ori la automutilare(tăieturi, arsuri sau alte răni). Amenințările cu suicidul sunt frecvente la persoanele cu tulburarea de personalitate borderline.
În absența unei relații în viață(lipsa partenerului/partenerei sau lipsa părinților), borderline-ul se simte fără suport și va dezvolta un sentiment de vid interior.
   Își manifestă impulsivitatea în planuri care pot fi autoprejudiciante: pot face abuzuri de substanțe, jocuri de noroc, conduce periculos, mânca compulsiv etc).
De regulă, această tulburare apare "la pachet" cu alte tulburări. Statisticile arată că această tulburare de personalitate este prezentă predominant la persoanele de sex feminin, în aproximativ 75% din cazuri. S-a constatat că există și o predispoziție genetică în apariția tulburării de personalitate borderline dar aceasta nefiind singura cauză a apariției.

   Unele din elementele tulburării de personalitate borderline sunt întâlnite și la alte tulburări de personalitate, diferența constând în scopul cu care sunt investite și modul de a reacționa.
De exemplu căutarea atenției și modificarea rapidă a emoțiilor cât și comportamentele manipulative fac parte atât din tulburarea de personalitate borderline cât și din tulburarea de personalitate histrionică, însă, tulburarea borderline se diferențiază prin comportamente autodistructive, ruperea bruscă a relațiilor interpersonale și sentimentul de singurătate, de gol interior.
Frica de abandon este prezentă în tulburarea de personalitate borderline cât și în tulburarea de personalitate dependentă, aici diferența va fi în reacția la abandon. Borederline-ul va reacționa la abandon cu furie și va simți golul interior, vidul emoțional pe când personalitatea dependentă va reacționa prin creșterea supunerii față de celălalt pentru a nu fi abandonat, iar în cazul în care abandonul s-a produs, își va căuta imediat o altă relație în care să se ancoreze.
Un alt element comun cu o altă tulburare de personalitate este comportamentul manipulativ, ce este prezent la borderline cât și la tulburarea antisocială, acesta fiind manipulativ pentru a obține profit material, în schimb la borderline acest comportament este pentru a obține atenția persoanei de la care el dorește suport.

Principalele elemente caracteristice acestei tulburări ar fi:
- eforturi intense de a evita abandonul chiar dacă acest abandon este doar imaginar
- relații interpesonale instabile, întrerupte brusc
- imaginea de sine este instabilă, sentiment de vid interior
- comportament automutilant și frecvente amenințări cu suicid
- manifestări frecvente de furie, dificultate în a stăpâni această furie
- instabilitate afectivă.

Aș investi în tine - 10 motive

"Aș investi în tine pentru că simt că mă pot exprima
 Aș investi în tine pentru că râd cu tine
 Aș investi în tine pentru tandrețea ta
 Aș investi în tine pentru că trezești în mine cele mai calde și frumoase sentimente
 Aș investi în tine pentru că eu cred că o să avem copii frumoși
 Aș investi în tine pentru că ai născut în mine un sentiment de rod al vieții
 Aș investi în tine pentru că avem aceleași valori
 Aș investi în tine pentru că îmi placi
 Aș investi în tine pentru că .........mmm
 Aș investi în tine pentru că îmi miros mâinile a tine și-mi place!"

Mulțumesc.

"Delirul" emoțional

Te uiți așa la ea/el și.....ți se umple sufletul de bucurie, ți se taie picioarele de emoție.....totul e un miraj, un delir al emoțiilor! Simți că nu mai ai control asupra a ce ți se întâmplă, emoțiile controlează totul dar totuși te lași așa în voia lor pentru că....pentru că e magnific! Orele nu mai contează, timpul stă blocat odată cu tine și întrebați amândoi ''Ce?", țigara se arde singură în scrumieră, privirile rămân fixate într-o poziție frumoasă.......oooo da.......cum e privirea.....nu ai da nimic in momentul ăla pe acea privire!  Aia îți umple viața atunci, felul cum se uită la tine cu parul răvașit, cum i se ridică buza de sus :)
Astea sunt premisele tale către o dragoste de basm, știi că asta te face să simți că trăiești din plin, te motivează pe toate planurile și te simți în stare de orice, te modifică ca om-devii mai bun, se activează și se amplifică partea ta frumoasă.
Parcă totul se învârte în delirul tau emoțional dar în același timp totul e asa liniștit și securizant, e fortăreața ta emoțională.
Chiar dacă flăcările se mai domolesc, rămâne acolo jarul dacă știi să îl întreții și...ocazional, fiecare mai aruncă câte un lemn acolo pe jar ca să poată sta la căldura lui. Când ai fost gospodar și ai știut să păstrezi jarul atunci poți reaprinde ușor flacăra când ai nevoie de ea.{Metafora grătarului :) }

Când am deschis acest blog m-a întrebat cineva: "Îmi poți spune ce e iubirea?" Am răspuns atunci ceea ce reiese și din această postare: este neputința noastră de a fi fericiți fără ajutorul altei persoane.
E logic, pentru că toată nebunia asta emoțională se datorează unei persoane....aia pe care o iubești, așa că....măcar mulțumește-i!

Iubirea depresivului

Iubirea depresivului e mare și impresionantă. Poate ajunge până la stadiul în care să crezi că te-a lovit paradisul între ochi:))  Persoanele cu nuanțe depresive au o capacitate mare de a iubi, de a empatiza cu celălalt și de a se dărui în cuplu. Eee.....sună bine, nu?
Păi normal că sună bine......să îți facă toate poftele, lasă mereu de la sine numai să fie bine,  să fie mereu cu un pas înaintea ta  la orice ți-ai dori. Ce să mai.... minunăție domle....simți că te completează, că se identifică complet cu tine, că știe mereu ce vrei .....și cum să nu te simți bine când vezi că ești atât de important/ă? Ăsta este marele as din mâneca depresivului: datorită puterii lui mari de empatie se identifică foarte mult cu partenerul, se uită pe sine și își trece pe primul plan partenerul/partenera. Identificarea cu celălalt se poate duce foarte până la a avea aceleași gusturi, aceleași păreri, fără să vrea urmărește să devină una cu celălalt.

Menționez că vorbesc despre personalități cu tendințe depresive în personalitatea lor și nu de cazuri clinice, de depresii majore.

Să revenim la "iubitorul" nostru. Păi el îți oferă acolo frumos în relație tot ce trebuie ca tu să stai confortabil și să nu ai de ce să pleci pentru că dacă pleci.........aici e problema.....că dacă pleci se declanșează de fapt frica lui cea mai mare: și anume aceea de a rămâne singur, pentru că atunci vine și depresia. Atunci trebuie să fie pe picioarele lui, nu are cui să i se ofere și pentru el asta e devastator.
Cu cât tendințele depresive sunt mai accentuate cu atât mai mult individul va simți o nevoie de apropiere mai mare. Dezavantajul acestei apropieri excesive este acela că fiecare are nevoie într-o relație de un spațiu propriu pentru a se putea dezvolta individual. Personalitățile depresive încalcă de multe ori acest spatiu vital al celuilalt pentru a-l ține cât mai aproape tocmai din frica de care vorbeam mai sus.

Dar sigur că atâta timp cât ne convine confortul oferit de depresiv se duce naibii pentru o perioada nevoia de spațiu individual(cel puțin pentru o perioadă că după un timp devine ușor agasant).
Acum să fim serioși.....cui nu îi convine să stea în "puf" să fie tratat/ă cu atenție, să simtă că este protejat mereu. Și vai ce frumos și ce minunat e să vezi ce grijă iți poartă.....sub aceasta ascunzându-se dorința de dominare a depresivului care crede că astfel va evita separarea.
 De cele mai multe ori se instalează o comoditate în relație pentru că vezi că orice ai face .....depresivul tot te iubește, nu contează cum te porți(devine foarte comod să știi că nu mai trebuie neapărat să te porti "drăguț" cu celălalt și se cade foarte ușor aici în nesimțire-mă refer la celălalt)....depresivul va fi agățat de tine pentru a-și evita frica lui de pierdere.
 Cu cât va simți respingere mai mare din partea partenerului, cu atât mai mult depresivul se va purta mai frumos crezând că nu a facut suficient.
Aici intervine "constrângerea" lui asupra partenerului.....iar acesta începe să se simtă sufocat și uite așa apar de multe ori reacțiile inconștiente ale partenerului contra sufocării din partea depresivului: începe să se poarte urât, să il respingă.
În ultimă instanță, dacă desparțirea devine inevitabilă, recurge la ultimele soluții: e uite asa din senin se poate îmbolnăvi...și atunci tu, o persoană mărinimoasă nu ai cum domle...nu te lasă inima să îi mai dai flit în momentele astea grele persoanei care ți-a purtat de grijă, care te-a iubit așa de mult.
Poate recurge și la șantaj emoțional: dacă începe să amenințe cu suicidul spunând că nu poate trăi fără tine.... tu, persoana minunată, nu poți trăi cu povara asta pe umeri.
Și uite cum pierde depresivul respectul celorlalți.......pentru că el are o stimă de sine scăzută și la urma urmei cum și-ar dori el să îl respecte ceilalți dacă el nu se respectă suficient pe el însuși ca persoană?
După cum spuneam și la începutul postului, capacitatea lui mare de a iubi și de a se dărui îl face un partener ideal de foarte multe ori, dar condiția este să fie echilibrat ca persoană, să trăiască o relație autentică, fără accente depresive mari care să ducă spre patologie.

Așadar....vă urez succes în căutarea depresivului ideal!

Lecția broscuței

A fost odată un grup de broscuțe…… care vroiau să se ia la întrecere.
Țelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.
Se adunaseră deja mulți spectatori pentru a urmări cursa și a le încuraja pe broscuțe.
Cursa urma să înceapă…
Totuși…
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscuțe va reuși să ajungă în vârful turnului.
Se auzeau numai exclamații de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reuși niciodată să ajungă sus!“
sau:
„Nici nu au cum să reușeasca, turnul este mult prea înalt!“
Broscuțele începură se abandoneze
…Cu excepția uneia singure, care se cățăra vioaie mai departe…
Spectatorii continuau să strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajunga sus!“
Tot mai multe broscuțe se resemnau și abandonau… …Doar una singură se cățăra consecvent mai departe…
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
În final renunțaseră toate, cu excepția acelei broscuțe, care cu o imensă ambiție și rezistență reuși să ajungă singură în vârful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reusit broscuța să ajungă totuși în vârf, după ce toate celelalte se vazuseră nevoite să abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuță s-o întrebe cum de a reușit să faca un efort atât de mare și să ajungă în vârful turnului.
Așa se află că…
Broscuța învingătoare era SURDĂ !!!

Mândria de a fi isteric

Spontan, șarmant, mereu în cautare de senzatii noi, un Don Juan, excitat mereu de ceea ce înseamnă nou și aventură, emană pasiune și dorință, te lovește cu o surpriză atunci cand te aștepți mai puțin, poftă de viață, atrage prin natura lui, plin de fantezie, știe instinctiv să-și facă partenerul/partenera să se simtă special/ă.(scrie la carte tot ce am enumerat)

UAU!!!...suna frumos, nu? Însă toate aceste lucruri ascund de fapt nevoia de autoconfirmare, de valorizare proprie. Această nevoie constantă de confirmare a propriei persoane vine de la nesiguranța pe care o are.

E uite de aia....de aia e el așa cum e, de aia este el vrajit de tot ce înseamnă nou: pentru că este incă o ocazie de a se confirma pe el însuși. Trăiește clipa, și asta foarte intens, nu se gândește prea mult la viitor. De obicei așteaptă lucruri de la viitor fără ca el să facă ceva pentru asta deoarece el este preocupat de clipa lui, de extazul momentului....și de multe ori lucrurile așteptate i se și întâmplă pentru că este un om de acțiune și popular.

Normal că este popular.....ce ar fi viața istericului fără spectatori? offff....nu ar fi nimic pentru că pentru el viața este o piesă în care el este actorul principal și se hrănește din aplauzele publicului. Deh....e și el demonstrativ.
Menționez aici că vorbesc despre accente isterice nu de patologic și că isteria se caracterizează prin teatralism, demonstrativitate, dorința de a fi în centrul atenției și nu este numai ceea ce se știe în limbajul popular: a face crize, acesta fiind doar un mod de a se manifesta al unor persoane isterice, fiind un comportament rezultat tot din dorința de a atrage spectatori asupra lui și de eliberare  a furiei datorată unei frustrari. Latura isterică există în fiecare dintre noi mai mult sau mai puțin, în acest post mă refer la persoanele cu trăsături isterice mai pregnante dar nu la nivel patologic.

El poate fi privit de multe ori ca fiind imatur(din cauza interesului scăzut față de viitor), nu pare omul care să iți ofere siguranță pentru viitor, cu care să iți faci planuri de lungă durată....poate că da..poate că nu, insă un lucru e clar: iți oferă CLIPA!

Pentru isteric nu există așteptare, este stăpânit de impuls și orice dorință ar avea simte o nevoie puternică de a-și satisface această dorință(de aceea încă din copilărie tendințele isterice se vor manifesta la copil prin "crize" dacă nu obține ce iși dorește; de aici și credința populară despre isterie). Datorită acestei rezistențe scăzute la frustrare este de foarte multe ori spontan pe toate planurile. Îi vine ușor să înceapă lucruri noi, îndrăznește și de obicei își găsește adepți repede datorită carismei.

Foamea lui de senzațional îi oferă originalitate în multe domenii iar relația cu un astfel de om este destul de colorată și intensă.

Acu' o sa ziceți:  bai nene da' dat dracu e istericul asta, le are el pe toate!  Ei bineeeeee....nu e chiar așa.

Păi cum o fi viața în pielea unui isteric? Vă spun eu: senzatională !! :))

Da' cum o fi viața alături de isteric? .............ah, la naiba.....acu' e acu'

păi cum orice lucru se plătește pe lume așa și cu ce iți poate oferi frumos istericul: trebuie să existe confirmarea că este un minunat. Dacă cumva nu se va simți valoros păi atunci mai degrabă pui oua Kinder în rezervor și speri să meargă mașina..... că relația cu o personalitate isterica nu va merge.

Așadar reversul medaliei este revendicativitatea. Mulți oameni vor spune: dar e normal să și oferi dacă primești. da...dar nu e simplu și poate deveni foarte obositor să trebuiască sa faci asta mereu.

Cu cât va avea trăsături isterice mai accentuate, cu atât mai mult va avea nevoie mai multă de confirmare și această confirmare a propriei lui persoane este continuă. De aceea, poate fi obositor pentru cineva sa confirme mereu acest lucru, pentru că istericul nu se satură de asta. 

Câteodată nevoia lui de a obține dovezi de dragoste este exagerată și neprimind suficient el va fi permanent în căutarea  "relației ideale", nu de puține ori existând dezamagire datorită așteptărilor iluzorii despre relația de cuplu. Va trece prin multe relații cautând tocmai perfectul care să îi împlinească nevoia lui de confirmare. 

Ha........poftim ca nu e totul minunat!

Și ca să închei frumos cu autodezvăluirea....dau și eu din casă:

Acum câțiva ani m-am îndrăgostit de o fată. Ca orice isteric care se respectă am ținut să îi arăt asta în cele mai spectaculoase moduri, născocind tot felul de idei năstrușnice pentru a o surprinde(ca doar surpriza este arma nr.1 a istericului). Am creat astfel o poveste de basm, o poveste care deja avea mulți spectatori ce așteptau cu sufletul la gură (și parcă trăiau emoția alături de mine) să vadă următoarea mișcare(nu are rost să exemplific acum dar garantez că era demn de film). Ce să mai....eram pe val. În timp relația a început să se strice din ce în ce mai mult și la vremea respectivă dădeam vina pe o serie de lucruri dar acum am înțeles că de fapt mare parte din problemă a fost faptul că nu mi-a confirmat cât aș fi avut eu nevoie pentru a mă simți valorizat, ba chiar m-am simțit devalorizat. Relația s-a încheiat după 3 ani. Acum realizez că alte persoane în locul meu nu ar fi simțit asta atat de intens, dar prin prisma accentelor isterice din personalitatea mea am simțit asta foarte intens. A nu se înțelege că o învinuiesc, nu...nici vorbă. Nu învinuiesc că ea nu mi-a oferit cât vroiam eu pentru că nu era o obligație ci doar nevoia mea mai exagerată decât la alți oameni de a-mi confirma valoarea prin dragotea ei. Acum doar realizez acest lucru, nu îi port pică și nu îi reprosez asta acum.

În astfel de situații personalitățile isterice pot fi foarte răzbunătoare, însă eu ma bucur ca nu am ținut niciodată la răzbunare.

Cu cât va oferi mai mult, istericul iși va construi o iluzie mai mare...si atunci si revendicările vor fi mai mari...poate prea mari... și cum orice dezamăgire are la bază o amăgire......dezamăgirea istericului are la bază amăgirea creată chiar de el.

Saraca fată frumoasă

Ea, extrem de frumoasa se uita cu ochii ei mari si intreaba nedumerita: "dar de ce ma vrei?", "sunt naspa, nu vezi ce naspa sunt?"
Te uiti la ea cat e de frumoasa si te gandesti: "nu se uita asta la mine, in jurul ei roiesc multi barbati,  poate e fitoasa si se uita numai la aia cu bani" etc. Asa zic multi. Si uite cum de nu se apropie nici unul de ea si nu stie nimeni cum e ea, ce simte ea.
Adevarul e ca ea nu se vede asa frumoasa cum o vezi tu, se simte "naspa" si singura.


Cum asa?
Pai ea are un prieten, un om simplu, nu cu Mercedes, nu cu bani multi, un om pe care l-a placut pur si simplu. Dar el, dupa ani, s-a plictisit si nu o mai apreciaza asa cum merita ea(si nu doar pentru ca e frumoasa ci si pentru ca este un om extraordinar), are siguranta relatiei si nu mai face lucruri frumoase pentru ea si nu ii mai ofera atentia de care ea are nevoie pentru a se simti dorita.
Incet incet ea a inceput sa se simta neapreciata, nedorita si automat urata(ca na...daca nu se simtea dorita atunci ea a conluzionat ca e urata).
Isi dorea lucruri simple, nu bani pentru ca bani avea ea. Ai fi zis ca mananca numai prin restaurante selecte, dar nu, ea statea singura in casa si facea 3 feluri de mancare. Prietene nu prea avea, muncea destul de mult, iar timpul liber vroia sa il petreaca cu el. De fapt, era mai tot timpul singura, ingropata in virtual. Asta o durea. Asta o facea sa se simta "naspa". Plangea in multe nopti. De ce? Pentru ca era singura, ea a vrut sa ii ofere totul: ii dadea bani, gatea pentru el, iar el nu era acolo cum ar fi avut ea nevoie, nici macar pentru un dans in sufragerie.


Si uite asa au trecut niste ani, ani in care ea a suferit, in care a vazut ca altele primesc mai multa "atentie" din partea iubitilor lor si atunci s-a intrebat: "de ce?", "oare eu nu merit sa se poarte asa cu mine?".
Tot intrebandu-se asa pai normal ca i-a scazut increderea in ea si se mira cand cineva o place. Considera ca nu merita sa fie placuta si apreciata pentru ca nu a fost pana acum.
Asa ajunge fata noastra frumoasa sa nu se mai simta frumoasa.


Dar de ce sta asa?
Chiar.......... de ce stai asa Dana? Ti-e teama sa o iei de la inceput?
Nu vrei sa incepi sa traiesti? Singurii oameni cu care stai de vorba sunt acei oameni cu care ai de-a face in meseria ta, aia pe care ii desconsideri tu pentru ce fac si despre care zici ca vor doar "sa vada plastic in gura".
Cred ca ti-ai dori sa interactionezi mai mult cu oameni de la care ai ce invata, cu care ai ce discuta. 
Ti s-au ingustat orizonturile si ti s-a marit suferinta iar tu alegi tot acelasi lucru in continuare?
2 intrebari la care ar fi bine sa iti gasesti raspunsuri draga Dana:
Cum ar arata lumea ta daca nu te-ai mai simti singura?
Ce poti face tu sa nu te mai simti........... singura?

Realitatea vs. Monitorul

  Probabil ca nu te-ai gandit niciodata ca monitorul ala la care te uiti acum ti-a acaparat viata mai mult decat ar trebui. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa nu iti mearga calculatorul cateva zile. Daca ti s-a intamplat atunci sigur ai experimentat acel sentiment ciudat de izolare, de parca nu mai aveai cum sa vorbesti cu prietenii tai, nu mai aveai ce sa faci...nici macar la fotografiile de la munte nu te puteai uita pentru ca si alea erau acolo; totul era acolo!

 Si poate nici atunci nu ti-ai dat seama cat de dependent esti de acest monitor si de virtualul oferit de el. Dar acest virtual a devenit realitate si iti rapeste tot oferindu-ti, aparent, mai multe, mai comod dar......fara esenta.

Hai sa facem un mic experiment: iti aduci aminte cand ai primit o scrisoare? Se compara cu un mail? Era altfel cand o gaseai in cutia postala, o deschideai, o simteai in maini si atunci cand citeai era scrisul persoanei respective, nu era doar un font. Totul era real. Daca scrii niste randuri pe o foaie de hartie priveste cu atentie si ai sa vezi ca nu se compara cu aceleasi cuvinte scrise intr-o pagina de Word, e personal, exprima stari, trairi.

 Eu am primit o vedere recent de la un prieten care era plecat in alta tara si a fost o senzatie extrem de placuta pe care nu o mai traisem de mult timp. Nu mai primisem de ani de zile o vedere sau o scrisoare. Stiu ca nu m-ar fi impresionat nici pe jumatate daca imi trimitea un mail in care ar fi scris acelasi cuvant: "Salutari". Acum nu zic sa comunicam numai prin scrisori si sunt total de acord ca tehnologia inlesneste anumite lucruri dar spun doar sa nu alteram lucruri care au valoarea lor.

 Iti propun ca data viitoare cand pleci undeva sa trimiti o vedere unei persoane si un mail alteia. Vezi ce reactii vor avea cele doua persoane. Chiar daca virtualul a castigat in popularitate, palpabilul va trezi intotdeauna emotii mai puternice.

Scoate-ti cateva fotografii pe hartie si ai sa vezi ca o sa le pretuiesti altfel, sunt palpabile, nu sunt doar niste imagini pe un ecran.

Vad un baietel de aprox. 12 ani care merge pe strada si scoate sunete de nave spatiale, impusca, e in propriul joc chiar si atunci cand e pe strada. Acest baiat cand se intalneste cu cineva  baga capul in pamant, cand trebuie sa spuna un "Buna ziua" abia scoate vorbele pe gura; si uite asa ajungem sa vedem principala consecinta a monitorului: DESOCIALIZAREA.

Tot mai multe dificultati de socializare si timiditate(in plan real).

Vorbesti pe mess, iti e mai usor, mai comod, a devenit obisnuinta de zi cu zi dar toate astea in detrimentul relationarii fata in fata, toate astea in favoarea instrainarii de oameni.

Cunosti persoane noi pe mess, vorbesti si razi singur in camera in fata unui monitor ajutandu-te de simboluri si smiley-uri sa iti exprimi starile.

Razi cu "lol" sau cu ajutorul unui smiley, te eschivezi cu "brb". Iti dai seama cat de sintetic e? 

Iti dai seama ca acel smiley te priveaza de individualitatea ta? Acel smiley cu ajutorul caruia tu ii arati interlocutorului ca razi este folosit de milioane de oameni pentru asta. Acum vezi unde se pierde individul si se formeaza turma?

 Nu crezi ca ar fi mai placut sa flirtezi cu cineva fata in fata? Ai simti reactii, ai auzi rasul, ti-ar trezi emotii. Pe mess exista riscul sa indragesti o imagine construita de tine, care sa nu corespunda cu realitatea, sa iti creezi niste asteptari si oricat de simpatica ar fi persoana pe mess e posibil sa ai surpriza ca in realitate sa nu iti placa cum rade de ex, si atunci apare.......dezamagirea, si asta pentru ca te-ai amagit singur inainte.

   Acum pui pe Facebook la "What's on your mind" tot ce iti trece prin cap, ce ai facut azi sau unde te vei duce diseara pentru ca trebuie sa impartasesti cu ceilalti.

  Dar inainte de Facebook oare te duceai in autobuz la oameni necunoscuti si le spuneai What's on your mind? Daca faceai asta ar fi putut fi considerata schizofrenie dar acum se numeste.....retea de socializare asa ca stai linistit....suntem cu totii....stii vorba aia: cine se aseamana se aduna!

Sa nu uitam sa pastram lucrurile cu esenta.

Ce spui atunci cand esti prins in pat cu alta femeie?

Cuvintele placute ne fac relatia mai frumoasa

Simple cuvinte precum „te rog” sau „mulţumesc” ajung să dispară treptat din limbajul unui cuplu, o dată cu trecerea timpului. Acestea fac minuni şi îmbunătăţesc relaţia, aşa că, dacă vă aflaţi într-o asemenea situaţie, luaţi măsuri încă de pe acum. Psiholog Bogdan Vlădescu , vă spune cât de importante sunt cuvintele frumoase.

Exprimaţi-vă sentimentele la fiecare ocazie
Pe măsură ce o relaţie avansează în timp, oamenii uită să mai spună cuvinte frumoase şi consideră că li se cuvine totul şi nu mai este necesară politeţea. Astfel, omitem să spunem „mulţumesc” partenerului sau partenerei, uităm că aceste cuvinte au o rezonanţă plăcută în noi. Cuplurile care nu mai folosesc aceste cuvinte simple îşi creează un „gol” în relaţia lor de comunicare. Dragostea într-un cuplu trebuie să se manifeste, pe lângă gesturi, şi în mesajele verbale pe care cei doi le folosesc între ei. Aşa cum ne încântă o poezie cu versuri calde, aşa şi în relaţia de cuplu ne place când auzim cuvinte plăcute de la cel de lângă noi. Aşadar, nu uitaţi să folosiţi cuvinte frumoase şi să vă exprimaţi sentimentele ori de câte ori aveţi ocazia, pentru că partenerul simte nevoia să audă ce simţiţi pentru el.

Sursa: Taifasuri
http://taifasuri.ro/home/cuplu/2119-cuvintele-placute-ne-fac-relatia-mai-frumoasa.html