Traumele divorțului asupra copiilor

  Prin natura vârstei, copiii sunt mult mai sensibili decât adulții. Ei pot percepe mult mai dramatic momentul unui divorț decât părinții lui, cei care sunt implicați în mod direct în divorț.

Reacția copilului depinde de vârsta și capacitatea lui de a întelege ce se intamplă. Copiii, ca și adulții, trec printr-o serie de emoții când sunt puși în fața unui divorț. Copiii tind să se compare foarte mult unii cu alții, de aceea poate apărea un sentiment de frustrare, deoarece el se simte “diferit” față de ceilalți copii prin prisma faptului că părinții lui divorțează.
Uneori copiii încearcă să dea impresia că nimic nu se poate întampla, vrând sa mascheze totul. Este o modalitate prin care acesta se apără de realitatea pe care el vrea să o nege. În unele cazuri, copilul se poate apropia mai mult de părinți, să fie mai grijuliu cu ei, de parcă divorțul ar fi din vina lui. Poate interpreta ca fiind din vina lui separarea părinților, deoarece la vârstele mici, copilul crede că tot ce se întâmplă în micul lui univers este din vina lui. Când apare această culpabilizare, copilul încearcă să repare situația prin comportamentul lui. De foarte multe ori, copilul poate reacționa diametral opus, el adoptând un comportament violent, fiind foarte nervos.
Există și cazuri de divorț în care copilul nu își exprimă părerea despre separarea părinților. Se pot observa schimbări în comportamentul lor, ca de exemplu: plâng mult mai repede, pot strica lucruri din casă, refuză să raspundă la unele întrebări.

Copiii își manifestă dezacordul cu această schimbare negativă din viața lor prin izolare, accese de furie, sau depresie. Ei au tendința să își neglijeze școala, de multe ori randamentul școlar  fiind scăzut.

     Adolescenții sunt într-o perioadă delicată a vieții lor, fiind foarte vulnerabili. Ei vor încerca să se maturizeze mai repede pentru a “apăra” părintele mai afectat, sau, se pot asocia cu grupuri de prieteni care nu sunt tocmai indicate, având tendința de a comite acte antisociale, de a se refugia în alcool, sex, fuga de acasă, și de a manifesta comportamente violente.
Adolescenții au impresia că atunci când părinții fac lucruri care îi rănesc, numai cei de varsta lor le pot înțelege durerea pe care o resimt. La maturitate, ei pot avea o imagine distorsionată asupra căsătoriei și relației de cuplu, fapt ce le va afecta viața personală.
Cele mai grave cazuri de adolescenți cu părinții divorțați ajung la alcoolism sau dependentă de droguri (căutand refugiul în acestea), delicvență juvenilă, abandon scolar.