"Delirul" emoțional

Te uiți așa la ea/el și.....ți se umple sufletul de bucurie, ți se taie picioarele de emoție.....totul e un miraj, un delir al emoțiilor! Simți că nu mai ai control asupra a ce ți se întâmplă, emoțiile controlează totul dar totuși te lași așa în voia lor pentru că....pentru că e magnific! Orele nu mai contează, timpul stă blocat odată cu tine și întrebați amândoi ''Ce?", țigara se arde singură în scrumieră, privirile rămân fixate într-o poziție frumoasă.......oooo da.......cum e privirea.....nu ai da nimic in momentul ăla pe acea privire!  Aia îți umple viața atunci, felul cum se uită la tine cu parul răvașit, cum i se ridică buza de sus :)
Astea sunt premisele tale către o dragoste de basm, știi că asta te face să simți că trăiești din plin, te motivează pe toate planurile și te simți în stare de orice, te modifică ca om-devii mai bun, se activează și se amplifică partea ta frumoasă.
Parcă totul se învârte în delirul tau emoțional dar în același timp totul e asa liniștit și securizant, e fortăreața ta emoțională.
Chiar dacă flăcările se mai domolesc, rămâne acolo jarul dacă știi să îl întreții și...ocazional, fiecare mai aruncă câte un lemn acolo pe jar ca să poată sta la căldura lui. Când ai fost gospodar și ai știut să păstrezi jarul atunci poți reaprinde ușor flacăra când ai nevoie de ea.{Metafora grătarului :) }

Când am deschis acest blog m-a întrebat cineva: "Îmi poți spune ce e iubirea?" Am răspuns atunci ceea ce reiese și din această postare: este neputința noastră de a fi fericiți fără ajutorul altei persoane.
E logic, pentru că toată nebunia asta emoțională se datorează unei persoane....aia pe care o iubești, așa că....măcar mulțumește-i!