Mândria de a fi isteric

Spontan, șarmant, mereu în cautare de senzatii noi, un Don Juan, excitat mereu de ceea ce înseamnă nou și aventură, emană pasiune și dorință, te lovește cu o surpriză atunci cand te aștepți mai puțin, poftă de viață, atrage prin natura lui, plin de fantezie, știe instinctiv să-și facă partenerul/partenera să se simtă special/ă.(scrie la carte tot ce am enumerat)

UAU!!!...suna frumos, nu? Însă toate aceste lucruri ascund de fapt nevoia de autoconfirmare, de valorizare proprie. Această nevoie constantă de confirmare a propriei persoane vine de la nesiguranța pe care o are.

E uite de aia....de aia e el așa cum e, de aia este el vrajit de tot ce înseamnă nou: pentru că este incă o ocazie de a se confirma pe el însuși. Trăiește clipa, și asta foarte intens, nu se gândește prea mult la viitor. De obicei așteaptă lucruri de la viitor fără ca el să facă ceva pentru asta deoarece el este preocupat de clipa lui, de extazul momentului....și de multe ori lucrurile așteptate i se și întâmplă pentru că este un om de acțiune și popular.

Normal că este popular.....ce ar fi viața istericului fără spectatori? offff....nu ar fi nimic pentru că pentru el viața este o piesă în care el este actorul principal și se hrănește din aplauzele publicului. Deh....e și el demonstrativ.
Menționez aici că vorbesc despre accente isterice nu de patologic și că isteria se caracterizează prin teatralism, demonstrativitate, dorința de a fi în centrul atenției și nu este numai ceea ce se știe în limbajul popular: a face crize, acesta fiind doar un mod de a se manifesta al unor persoane isterice, fiind un comportament rezultat tot din dorința de a atrage spectatori asupra lui și de eliberare  a furiei datorată unei frustrari. Latura isterică există în fiecare dintre noi mai mult sau mai puțin, în acest post mă refer la persoanele cu trăsături isterice mai pregnante dar nu la nivel patologic.

El poate fi privit de multe ori ca fiind imatur(din cauza interesului scăzut față de viitor), nu pare omul care să iți ofere siguranță pentru viitor, cu care să iți faci planuri de lungă durată....poate că da..poate că nu, insă un lucru e clar: iți oferă CLIPA!

Pentru isteric nu există așteptare, este stăpânit de impuls și orice dorință ar avea simte o nevoie puternică de a-și satisface această dorință(de aceea încă din copilărie tendințele isterice se vor manifesta la copil prin "crize" dacă nu obține ce iși dorește; de aici și credința populară despre isterie). Datorită acestei rezistențe scăzute la frustrare este de foarte multe ori spontan pe toate planurile. Îi vine ușor să înceapă lucruri noi, îndrăznește și de obicei își găsește adepți repede datorită carismei.

Foamea lui de senzațional îi oferă originalitate în multe domenii iar relația cu un astfel de om este destul de colorată și intensă.

Acu' o sa ziceți:  bai nene da' dat dracu e istericul asta, le are el pe toate!  Ei bineeeeee....nu e chiar așa.

Păi cum o fi viața în pielea unui isteric? Vă spun eu: senzatională !! :))

Da' cum o fi viața alături de isteric? .............ah, la naiba.....acu' e acu'

păi cum orice lucru se plătește pe lume așa și cu ce iți poate oferi frumos istericul: trebuie să existe confirmarea că este un minunat. Dacă cumva nu se va simți valoros păi atunci mai degrabă pui oua Kinder în rezervor și speri să meargă mașina..... că relația cu o personalitate isterica nu va merge.

Așadar reversul medaliei este revendicativitatea. Mulți oameni vor spune: dar e normal să și oferi dacă primești. da...dar nu e simplu și poate deveni foarte obositor să trebuiască sa faci asta mereu.

Cu cât va avea trăsături isterice mai accentuate, cu atât mai mult va avea nevoie mai multă de confirmare și această confirmare a propriei lui persoane este continuă. De aceea, poate fi obositor pentru cineva sa confirme mereu acest lucru, pentru că istericul nu se satură de asta. 

Câteodată nevoia lui de a obține dovezi de dragoste este exagerată și neprimind suficient el va fi permanent în căutarea  "relației ideale", nu de puține ori existând dezamagire datorită așteptărilor iluzorii despre relația de cuplu. Va trece prin multe relații cautând tocmai perfectul care să îi împlinească nevoia lui de confirmare. 

Ha........poftim ca nu e totul minunat!

Și ca să închei frumos cu autodezvăluirea....dau și eu din casă:

Acum câțiva ani m-am îndrăgostit de o fată. Ca orice isteric care se respectă am ținut să îi arăt asta în cele mai spectaculoase moduri, născocind tot felul de idei năstrușnice pentru a o surprinde(ca doar surpriza este arma nr.1 a istericului). Am creat astfel o poveste de basm, o poveste care deja avea mulți spectatori ce așteptau cu sufletul la gură (și parcă trăiau emoția alături de mine) să vadă următoarea mișcare(nu are rost să exemplific acum dar garantez că era demn de film). Ce să mai....eram pe val. În timp relația a început să se strice din ce în ce mai mult și la vremea respectivă dădeam vina pe o serie de lucruri dar acum am înțeles că de fapt mare parte din problemă a fost faptul că nu mi-a confirmat cât aș fi avut eu nevoie pentru a mă simți valorizat, ba chiar m-am simțit devalorizat. Relația s-a încheiat după 3 ani. Acum realizez că alte persoane în locul meu nu ar fi simțit asta atat de intens, dar prin prisma accentelor isterice din personalitatea mea am simțit asta foarte intens. A nu se înțelege că o învinuiesc, nu...nici vorbă. Nu învinuiesc că ea nu mi-a oferit cât vroiam eu pentru că nu era o obligație ci doar nevoia mea mai exagerată decât la alți oameni de a-mi confirma valoarea prin dragotea ei. Acum doar realizez acest lucru, nu îi port pică și nu îi reprosez asta acum.

În astfel de situații personalitățile isterice pot fi foarte răzbunătoare, însă eu ma bucur ca nu am ținut niciodată la răzbunare.

Cu cât va oferi mai mult, istericul iși va construi o iluzie mai mare...si atunci si revendicările vor fi mai mari...poate prea mari... și cum orice dezamăgire are la bază o amăgire......dezamăgirea istericului are la bază amăgirea creată chiar de el.